Firmituri din Cuvânt

  1. De ce permite Dumnezeu suferința?

De la Iov învățăm că:

  1. Motivul plătirii pacatelor: Iov 4. De multe ori există ideea că omul neprihănit nu suferă.
  2. Motivul suferinței temporare, are ca scop o binecuvântare: Romani 8. Suferința care apare ca o consecință a căderii omului în păcat.
  3. Suferința din motive misterioase: Ion 11:7.
  4. Încercările care vin întamplător în viața credinciosului: Iov 21: 23-26.
  5. Un alt motiv este testarea sau aprobarea: Iov 1 și 2. „În situatia asta, nimeni nu ne mai poate obliga să fim pocăiți.”

Cum arăți tu, când nu te vede nimeni, când nu te motivează nimeni să citești din Biblie, să te rogi?

Acum ne dăm seama la ce statură suntem din punct de vedere spiritual.Dacă oamenii nu s-au rugat în perioada de libertate, nu se vor schimba nici în perioada de pandemie.

– Credinţa noastră nu consta doar în mersul la biserică, ci credinţa trebuie să fie o trăire cu Isus Hristos.

– Prin Hristos, stăm în părtăşie cu Tatăl în orice moment.

– Suntem testaţi dacă am trăit cu Dumnezeu sau dacă am avut nişte programe/slujbe.

De ce îngăduie Dumnezeu suferinţa? Pentru a vedea ce e în inima noastră.

– Îngăduie pandemia pentru a vedea starea spirituală a fiecăruia.

– Acum ne putem vedea slăbiciunile mai bine, sau domeniile unde suntem mai tari.

Ce face Dumnezeu în timpul crizelor?

  1. Perspectiva umană:

– Dumnezeu tace în timpul suferinţelor. Rămâne cumva în umbră, tăcut, parcă accentuându-se starea noastră de suferinţă: Iov 38.

38 de capitole, Dumnezeu tace.

– Au fost momente în viaţa fiecăruia când aşteptam ca Domnul să ne vorbească, poate prin proorocie, poate postind înainte şi parcă Dumnezeu sărea peste noi. Dumnezeu alege uneori să nu ne vorbească cum vrem noi. E o formă de tăcere pe care noi nu o putem percepe.

  1. Perspectiva Cerului:

Din capitolul 38, Dumnezeu începe să vorbească cu Iov, amintind adevărul Sau, amintind cum se implică în cele mai mici detalii.

Dumnezeu continuă să controleze universul şi vieţile noastre.

– Chiar dacă trecem prin suferinţe să NU uităm că Dumnezeu lucrează în viaţa noastră, ne mai dă şansa să ne pocăim.

– Dumnezeu lucrează în continuare. Lucrurile de care trebuie să ne bucurăm sunt, aparent, aşa mici, încât am vrea ceva mai mare.

– Dumnezeu tace şi acum, în pofida lucrărilor care tot apar pe internet.

– Să nu ne lăsăm amăgiţi de unele lucrări, să ne pocăim, să luăm ce e bun!

  1. Cum răspunde Dumnezeu în timpul crizelor prin care trecem?

Iov 42 și Iov 42:5.

– Până acum, fiecare dintre noi a avut informaţii la nivelul raţiunii, cunoştinţei noastre biblice că Domnul e Păstorul nostru.

– În perioada aceasta de criză, informaţiile pe care le-am avut, fără o lumină din partea Duhului Sfânt, adică revelaţie, nu sunt relevante. Informaţie fără revelaţie.

– Începând cu capitolul 38, Dumnezeu vrea să arate măreţia Sa! Iov se întâlneşte cu un Dumnezeu care oferă revelaţie. El vrea să ni se descopere, nu vrea să ne dea răspunsuri facile.

– Acum putem afla cine e Dumnezeul nostru!

Cine eşti Tu Doamne?

– Aceasta să fie întrebarea noastră.

Prin Numele Său, Dumnezeu ne arată caracterul Său.

– Iov decide că e momentul să se pocăiască, indiferent de suferinţa prin care a trecut.

– Ferice de toţi ce, deşi nu înţeleg tot planul lui Dumnezeu, ei tot cred.

Să ne punem credinţa în acest Dumnezeu, care deşi pare uneori absent, El are puterea să ne scape de orice încercare şi chiar de nu ne scapă, noi tot credem în El!

– Să nu ne focalizăm pe “De ce?” şi pe “Cine eşti Tu Doamne?”

– Medicamentul pentru depresie este revelaţia din partea lui Dumnezeu!

Amin!!!

  1. Text: 1 Împărați 2: 1-4

    De cele mai multe ori preţuim lucrurile din viaţa noastră atunci când le pierdem. În această situaţia ne-am dat seama cât de important era să fim în biserică (de pe vremea când era închisă) sau cât de importantă este rugăciunea în comun.

    1. Ceea ce ne ajută să trăim fără regrete este să înţelegem că există o cale pe lângă care nimeni nu o poate ocoli: calea morții.

    Uneori când apare o suferinţă ne dăm seama cât de fragili suntem. Viaţa o primim fără să o cerem şi ni se ia fără să fim întrebaţi!

    Domnul să ne ajute să înţelegem că nimeni nu poate ocoli moartea. Trăieşte în aşa fel încât să nu ai regrete!

    2 Împărași 13:14

    Elisei a murit din cauza unei boli. Faptul că suntem copiii lui Dumnezeu nu înseamnă că suntem scutiţi de suferinţe. Atenţie la proorociile care anunţa că copiii lui Dumnezeu sunt scutiţi de probleme! Totul este în mâna lui Dumnezeu!

    Filipeni 1: 21

    Pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un câştig!

    “Dacă trăim pentru bani, atunci moartea e o pierdere, dacă trăim pentru eul nostru, atunci moartea e o pierdere, dacă trăim pentru lume şi păcat, moartea e o pierdere, dar dacă trăim pentru Hristos, moartea e un câştig”!

    Noi avem perspectivă aceasta?

    Solomon nu a ascultat în totalitate de sfaturile tatălui său. Credem că toţi cei care cred în Domnul Isus, nu vor muri niciodată?

    El e Învierea şi Viaţa!

    1. Să înțelegem un alt mare adevăr: nimic din ceea ce ai nu vei lua cu tine!

    Să nu ne strângem comori pe pământ, ci în Cer. Câţi dintre noi ne strângem comori în Cer? Să ne îmbogăţim față de Dumnezeu. Dumnezeu dă preaiubiţilor Săi pâinea ca prin somn. Ori de câte ori petrecem timp cu Domnul ne îmbogăţim faţă de El.

    1. Umblă în credincioșie față de Dumnezeu!

    Să învăţăm de la Ezechia (Isaia 38).

    În urma rugăciunii sale, Dumnezeu îi prelungeşte firul vieţii cu încă 15 ani. De ce s-a răzgândit Dumnezeu? Din cauza rugăciunii lui Ezechia care aminteşte că a umblat cu credincioşie înaintea lui Dumnezeu.

    Suntem credincioşi lui Dumnezeu?

    2 Timotei 4:7

  2. Habacuc 3:17-19

    Umblarea în credincioşie faţă de Dumnezeu pe acest pământ, aduce bucurie!

    Noi ştim cine e de partea noastră?

    CONCLUZIE: Suntem firavi şi fragili, însă contează cum ne raportăm la asta. Într-o zi vom învia, iar moartea nu trebuie să ne înspăimânte, ci să ne bucure, căci într-o zi Îl vom vedea pe Mântuitorul nostru. Să nu uităm că nu luăm nimic cu noi. Cel care trăieşte pe pământ, trebuie să trăiască în credincioşie înaintea lui Dumnezeu căci într-o zi vom fi răsplătiți cu cununa neprihănirii.

    Amin!!!

  1. Numai Domnul este cel ce face lucrările în viața  noastră.

    1. El îți iartă toate fărădelegile.
    2. El îți vindecă toate bolile. Boli trupești sau spirituale. Ceea ce nu poate omul să facă, face Dumnezeu.

    Ordinea în vindecare este:

    a). Rugăciune. “Ce vrei Tu să-mi spui prin asta Doamne?”

    b). Mărturisire la prezbiter.

    c). Mers la doctor.

    Autorul oricărei vindecări este Dumnezeu.

    1. El îți izbăvește viața din groapă.

    Cel care este în noi, e mai tare decât este cel care este în lume.

    Ești chemat să fii mai mult decât biruitor și biruința e a lui Dumnezeu, prin credință.

    1. El te încununează cu bunătate/îndurare.
    2. El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarăși ca vulturul.

    Iertarea, vindecarea, izbăvirea din orice încercare, încununarea cu bunătate, îndurarea și  ospățul care ne face fericiți, toate acestea vin de la Dumnezeu.

    Amin!!!

Dacă viața ta ar fi perfectă, de ce ai mai avea nevoie de Mine?

Mesajul pe care vreau să-l împărtășesc cu dvs. este despre eșec și restaurare. Vorbim despre el și după 2000 de ani.

– Dacă studiem viața lui Petru (apostolul), înțelegem  că el se descurca foarte bine să dezamăgească, pe când  Domnul Isus se pricepe să ridice.

Eșecul este un incident, însă acesta nu trebuie să ne influențeze ca oameni și destinul veșnic.

– Cu toții falimentăm.

– Nu eșecul ne ruinează, ci felul în care reacționăm la eșec.

– Eșecul nu înseamnă că ești  un perdant permanent, ci că  despărțit de Hristos nu poți  face nimic.

– Eșecul nu înseamnă că  trebuie să renunți, ci că  trebuie să-L lași pe Dumnezeu să-ț arate următorul pas.

– Doar cei care au falimentat rușinos, pot aprecia întâmplarea de pe Marea Galileii.

– De obicei, când falimentăm, experimentăm tot felul de sentimente negative. Ne simțim murdari, nevrednici. Am vrea să dăm timpul înapoi, însă asta nu se poate. Dorim să știm dacă  putem fi iertați din nou și dacă putem fi iubiți din nou.

– Tradiția spune că  Petru începea să plângă ori de câte  ori auzea un cocoș cântând.

CUM TRATEAZĂ DUMNEZEU FALIMENTELE NOASTRE?

  1. Dumnezeu ne caută așa cum l-a căutat pe Petru.

– Lepadărea lui Petru l-a separat de ceilalți ucenici. El se întreba cum îl priveau ucenicii și Domnul.

– El a falimentat în camera de sus, când a refuzat să i se spele picioarele.

– Din nou, a falimentat când a făcut promisiuni pripite. El a promis că nu Îl va părăsi  niciodată pe Domnul Isus.

– A falimentat când a scos sabia și a tăiat urechea lui Malhu.

⚠️ Atenție la lucrarea pe care o faci. De multe ori o luăm înaintea planului lui Dumnezeu și lucrăm fără El‼️

– A falimentat Petru, când în curte s-a lepădat de Domnul Isus.

– De fiecare dată când Petru greșește față de Domnul Isus, Dumnezeu îl caută pe Petru.

❗Hristos ne caută, fiindcă vrea să ne restaureze!

  1. Hristos vine la noi în mijlocul eșecurilor noastre.

– Păcatul ne izolează, ne separă de oamenii lui Dumnezeu.

– Când cazi, NU te izola de Dumnezeu, nu refuza să mergi la biserică. Din contră, caută mai mult părtășia cu frații de credință.

– Știm despre Petru, că a ieșit afară și a plâns cu amar. Nu scrie în Scriptură că Petru ar fi fost la cruce. Omul care se jurase că nu Îl va părăsi niciodată pe Domnul Isus.

  1. Când ne găsește, Hristos nu ne mustră public, ci ne confruntă în privat.

– Domnul ne lasă uneori să falimentăm, atunci când ne încredem prea mult în puterile/abilitățile noastre.

Domnul nu bagă sub preș greșelile lui Petru, ci l-a luat deoparte. Confruntarea lui Petru e privată. Greșeala publică cere mustrare publică și greșeala particulară necesită o restaurare particulară. Petru și Domnul Isus au purtat acea discuție, în preajma unui foc.

– Mai există un foc, cel lângă care se încălzea, în noaptea prinderii lui Isus. Lângă primul foc, Petru se dezice de Dumnezeu, lângă al doilea foc, Petru își declară iubirea față de Dumnezeu.

– Petru trebuie să înțeleagă grozăvia eșecului, pentru a înțelege minunăția Harului.

ADEVĂRUL TE FACE LIBER, DAR MAI INTÂI TE RĂNEȘTE.

– Uneori nu ne vindecăm, fiindcă nu vrem să ne confruntăm cu eșecurile noastre.

  1. Când ne restaurează, Hristos ne cheamă să lucrăm împreună cu El. Cea mai bună metodă de a te ridica deasupra eşecurilor, este să te implici în slujirea altor persoane. Slujirea e cel mai bun mod de a ieşi din starea în care îţi plângi de milă.

În încheiere, vreau să vă spun trei adevăruri despre Hristos cu valoare de principiu:

  1. Hristos are o turmă pe care o oferă celor care îl iubesc pe Hristos.
  2. Hristos îşi iubeşte turma pentru că şi-a dat viaţa pentru ea (mieluşeii/oiţele/oile Mele).
  3. Dragostea pentru Hristos este fundamentul slujirii turmei sale, chiar dacă turma nu e mereu uşor de iubit.

– Dacă îl iubeşti pe Hristos, găseşte-ţi locul în slujire!

Cum Domnul nu a renunţat la Petru, El nu va renunţa nici la noi! Adevăratul erou din povestea cu Petru nu a fost Petru, ci Domnul Isus Hristos care caută şi restaurează!

Amin!!!

– Text: Ioan 21:15-17

– Predică vineri, 1 mai 2020.

Text: Ioan 6:16-21

  • De-a lungul timpului, adunările au devenit locul de închinare, dar femeia samariteancă avea o certitudine privitor la pe cel care trebuie luat în serios şi de cine să asculte. Ea avea certitudinea că atunci când va veni Mesia, El ne va spune toate lucrurile.
  • Pe măsură ce anii trec, am părăsit lucrurile simple şi ne-am pierdut puterea de a vedea valoarea oamenilor pe care Hristos a pus-o în ei. Trebuie să ne întoarcem la pocăinţa de la început.

    • Domnul nu ne-a chemat doar să ascultăm, ci să ne luptăm să păstrăm credinţa care ne-a fost dată o dată pentru totdeauna.
    • 2 Petru 1:1 “am primit o credinţă de acelaşi preţ”. O credinţă transformatoare.
    • Dacă nu există luptă, viaţa poate lua o altă direcţie.
    • Citind Ioan 6, ne putem vedea că acei ucenici pe mare. Într-o barcă peste care sufla vântul, iar Domnul nu este în barcă.
    • Aşa cum Domnul Isus a înmulţit pâinea pentru oameni odinioară, aşa a înmulţit şi pentru noi. Pentru fiecare dintre ucenici atunci a rămas câte un coş plin (12 coşuri de pâine). Aidoma şi pentru noi când coşurile ne-au fost goale, El le-a umplut.
    • Vin vremuri când fiecare trecem prin diferite probleme. Va trebui să ne întoarcem să recuperăm toate lucrurile pe care le-am pierdut spiritual.
    • Să Îi cerem Domnului să ne aprindă acelaşi foc pe care îl aveam odinioară pentru Domnul, pentru fraţi şi să nu rămânem doar cu o cunoaştere a Scripturii.
    • Cunoaşterea Scripturii este una, cunoaşterea lui Isus este altceva şi se face numai prin descoperire.
    • 1 Ioan- “am fost născuţi din Dumnezeu” printr-o lucrare supranaturală a Duhului Sfânt.Toate lucrurile acestea spirituale trebuiesc păstrate.
    • Bucuria mântuirii trebuie păstrată mereu pe fețele noastre. Ea este lumina noastră care luminează înaintea oamenilor, ca ei VĂZÂND că noi poate fiind în lipsuri, avem în continuare pasiune pentru oameni, dorul de Cer mai mare decât orice pentru pământul acesta, dragoste pentru Dumnezeu.
    • Trebuie să avem grijă ca darurile să nu devină mai importante decât Acela care le dă.
    • Confortul cel mai mare este a te odihni în dragostea lui Dumnezeu.
    • Înapoi la lucruri simple înseamnă întoarcerea la dragostea dintâi, la o apropiere ca niciodată de Domnul.

      • Ps 29:3 “Domnul este pe ape mari” şi nu a avut nevoie să despice marea ca să meargă prin mijlocul ei precum odinioară evreii. De aceea dacă vom trece prin ape, El este deja pe ape să ne scoată biruitori. Vântul are un rol important pentru noi (Ioan 6:18). Sunt tot felul de vânturi, oamenii sunt întărâtaţi precum odinioară marea era întărâtata pentru ucenici.
      • Poate unii dintre noi am vâslit precum ucenicii dar Domnul apare în mijlocul vâltorii şi ne spune “Eu sunt, nu vă temeţi”.
      • Teama are un rol distructiv. Anulează cele mai importante promisiuni făcute de Domnul: ca El este cel ce ne ţine în Mâna Lui de fiecare dată, indiferent de ceea ce vine peste noi. Dar dacă este mai puţină pace, este pentru că am umblat în firea pământească şi nu în duhul (Romani 8:6).
      • Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie. Pentru că în acea inimă domneşte El.
      • 1 Corinteni 15: „vă fac cunoscut Evanghelia pe care aţi primit-o…” Mântuirea se capătă doar prin credinţa în Domnul Isus. Ea nu se poate cumpăra, dar se poate păstra. Credinţa vine în urma auzirii aşa că trebuie să începem să împlinim ceea ce ştim că trebuie să facem. Şi dacă ne-am depărtat, să ne întoarcem.
      • Oamenii pe vreamea Domnului, L-au transformat într-o soluţie pentru confortul lor personal. Ei îşi imaginau că nu mai trebuie să facă nimic, căci El le va da totul. Şi Îl căutau pentru aceasta foame a lor după lucrurile materiale. Domnul spune “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare ci pentru viaţa veşnică”. A lucra înseamnă a te implica, a ştii, a auzi. Orice slujire fără poruncă sau ungere, fără implicare reală a lui Dumnezeu este fără roade reale, fără transformări reale. Mai mult seamănă a teatru. Cu toate că Domnul ne-a născut din nou la o nădejde vie, o nădejde care nu înşală care ne-a fost turnată în inimile noastre, creştinii se comportă ca şi cum credinţa adevărată a început să pâlpâie. Unii se apucă să-şi adune provizii materiale în loc să-şi adune provizii spirituale.
      •          1 Timotei 1:5 Locul dragostei adevărate este inima curată, un cuget bun şi o credinţă neprefăcută. Păstrarea
    • credinţei nu se poate face decât într-un cuget curat. Este mai greu să întreţii curăţenia decât să faci curat. Un sfat dat de Pavel lui Timotei în 2 Timotei 2:16: Lucrul acesta ne poate duce drumul în jos, ne schimbă direcţia, ne fură bucuria. Ne duce chiar în direcţia necinstirii lui Dumnezeu.

      • “într-o casă mare nu sunt numai vase de aur…“ Dacă cineva se curăţeşte, va fi un vas de cinste. Sfinţit, folositor şi destoinic pentru orice lucrare bună. Curăţia aceasta este ceea ce ne cere Domnul personal fiecăruia dintre noi. El ne cere să renunţăm la orice lucruri care Îl necinstesc pe El şi să cinstim pe toţi oamenii. Foarte mult în vremea aceasta oamenii se întrec în batjocuri la adresa autorităţilor, legiuitorilor oamenilor… Noi nu trebuie să facem aşa. Angrenearea în lucrurile acestea, mărunte, ne fură bucuria şi ne conduc pe drumul necinstirii lui Dumnezeu. Domnul vine pe ape la noi să ne instaleze pacea în casa noastră, în viaţa noastră. Nu vine să fabricăm glume şi să facem anumite activităţi religioase crezând că ne vom reabilita spiritual.
      • Un alt lucru care ne duce în jos este pierderea dragostei frăţeşti fierbinţi. Scopul lui Dumnezeu este să ne facă să fim oameni ai credinţei. Dar la mulţi, legea Domnului a coborât pe locul 2 sau chiar mai jos. Oamenii din ziua de azi cred în întârzierea venirii Domnului Isus. Dacă au trecut atâţia ani de la venirea Domnului şi până la revenirea Lui este pentru că Dumnezeu iubeşte oamenii şi vrea să fie mântuiţi. În traversarea mării, suntem cu toţii angrenaţi (Ioan 6). Toţi experimentam aceeaşi mişcare a vântului.
      • Nu trebuie să ne fie teamă, ci să-L așteptăm, căci El va veni şi vocea Lui va răsuna “nu vă temeţi”.
      • Voia Lui este să nu piardă pe nici unul şi cine poate sta împotrivă voii Lui? A face lucrurile în felul nostru este un pericol care are consecinţe.
      • 2 Timotei 3:16 Toată Scriptură este de folos.
      •          Când Moise a lovit stânca în loc să îi vorbească precum îi spusese Domnul, a greşit şi a plătit consecinţa. Dacă nu avem încredere că Domnul ne va asigura existenţa, dar avem încredere doar în faptul că ne va mântui, nu este o încredere totală. Orice credincios care iubeşte viaţa cu Dumnezeu, ştie că nu e de joacă şi că nu ne putem permite nimic firesc. Cu cât

      privim mai mult la lucrurile pământeşti (casă, vacanţe, maşina), cu atât ne răcim de Dumnezeu care vrea să lucrăm pentru ceea ce este nepieritor în viaţa veșnică.

      Amin!!!

      Predică duminică, 03 mai 2020.

V-ați jucat și dumneavoastră. Dacă ați observat, sârma se înfierbânta așa de tare (fiind supusă presiunii), încât ceda și la un moment dat se rupea.”

“Dragii mei suntem și noi exact ca sârma. Vine presiunea și vine asupra noastră și ne îndoaie într-o parte, ne îndoaie într-o parte, ne îndoaie în partea cealaltă, ne îndoaie, până ne-am încins și suntem aproape să ne rupem și să cedăm!”

Oamenii sunt supuși adesea mai multor presiuni (sociale, familiale, spirituale, financiare). Există o presiune continuă și multora le vine să cedeze.

Petru a fost singurul dintre ucenicii Domnului Isus care a avut curajul să îi ceară să meargă pe apă. În El a venit neîncrederea și s-a dus la fund, însă Domnul Isus Hristos i-a întins mâna și l-a ridicat. Chiar dacă se întâmplă să cedezi, este Unul care te ridică de pe fundul mării. Mâna Lui e suficient de lungă și de tare (Matei 16:18).

Când începi să cedezi presiunii (Matei 26:58), când începe să-și facă în mintea ta loc și altceva, începi să-L urmezi pe Isus de departe.

🕊”Ajută-mă Doamne să nu mă depărtez de Tine, pentru că departe de Isus risc să cedez!” NU CEDA! CEL MAI BINE E LÂNGĂ HRISTOS!🕊

Când alegem să ne încălzim și la focul lumii și în biserică, ajungem să ne lepădăm (fără să ne dăm seama). Fugi de focul străin oricât sunt plăcerile de atractive!

Orice presiune există în viața dumitale, soluția este Isus Hristos! Chiar dacă ai păcătuit și ești aproape să cazi de tot, Isus cunoaște numele tău (Marcu 16:7)! El îți știe viața, păcatele și vrea să îți spună pe nume că te iubește!❤

Fragmente din mesajul adus de Pastorul Sergiu Șchiopu, 21.03.2021.

☀️Suport predică: Luca 22:32-34☀️

#BisericaBetesdaBucuresti

Aveti vreo intrebare?
Contactează-ne!